asasinarea-lui-rasputin-(1916)

Asasinarea lui Rasputin (1916)

Târziu, în seara de 29 decembrie 1916, la Sankt-Petersburg, în acordurile vesele ale piesei Yankee Doodle, cântată la gramofon, prințul Felix Iusupov i-a oferit oaspetelui său două prăjituri doldora de cianură de potasiu, alături de un pahar cu vin de Madeira, îmbunătățit în același fel. Însă, în ciuda dozajului care, teoretic, era „suficient cât să omoare un cal”, victima vizată, purtător de barbă din tagma sfinților, a continuat să vorbească liniștit cu gazda sa. Când ceasul a bătut miezul nopții, Iusupov nu a mai putut să aștepte.

Scoțând revolverul, l-a împușcat pe vizitatorul său în spate, doborându-l la pământ. Dar, în loc să moară, victima s-a ridicat în picioare și a rupt-o la fugă în grădină. Aici îl aștepta un alt asasin. A tras de două ori în omul sfânt, apoi cei doi asasini l-au înfășurat într-o pătură albastră și au împins coletul sinistru printr-o copcă pe care o tăiaseră în apa înghețată a canalului Moika, de pe râul Neva. Când a fost descoperit, câteva zile mai târziu, în plămânii cadavrului s-a găsit apă.

Omul se înecase, în cele din urmă, după ce supraviețuise și otrăvii și gloanțelor. Acesta a fost sfârșitul sinistrului „stareț” sau autointitulatului mistic, botezat Grigori Iefimovici Novih, dar cunoscut de toată lumea sub numele de Rasputin, cuvânt rusesc care înseamnă „depravatul”.

Rasputin s-a născut în casa unui țăran din Siberia, în 1872. La 18 ani, s-a alăturat congregației religioase nerecunoscute oficial al hlîstilor și și-a creat o teorie potrivit căreia putea să intre într-o stare de grație prin „sfânta eliberare de pasiuni”, stare în care se ajunge cel mai bine prin extenuarea provocată de un dezmăț prelungit.

Deși analfabet, neîngrijit și murdar (făcea baie doar o dată pe lună), a găsit femei receptive la mesajul său cu încărcătură sexuală, după care pretindea că e venit de la Dumnezeu. Timp de peste un deceniu, Rasputin a rătăcit prin Rusia, predicând și seducând și, în cele din urmă, a sosit la Sankt-Petersburg, în 1903. Aici, reputația lui de mistic a crescut până când țarul Nicolae și soția lui nevrotică, Alexandra, l-au chemat să-l îngrijească pe fiul lor în vârstă de patru ani, țareviciul Aleksei, a cărui viață era amenințată de hemofilie. În mod miraculos, Rasputin a părut să-i fie de folos băiatului, probabil datorită puterilor sale hipnotice, și astfel și-a asigurat locul la curte.

În următorii zece ani, Rasputin și-a continuat orgiile cu beții, susținând că orice femeie care făcea sex cu el își purifica sufletul. Însă Nicolae și Alexandra au refuzat să creadă zvonurile, considerându-le niște bârfe malițioase și nefondate, iar influența lui nocivă a crescut, spre marea disperare a nobilimii și chiar a membrilor familiei imperiale. Pe urmă, în 1914, a izbucnit războiul. În luna august 1915, nevolnicul țar Nicolae a decis să preia personal comanda armatelor sale și a plecat pe front, lăsând guvernarea pe mâinile soției sale, Alexandra, al cărui consilier spiritual și personal devenise Rasputin.

Acum, starețul putea să influențeze numirile în cabinetul de miniștri și chiar să manipuleze deciziile militare fundamentale, care afectau armata. Acest fapt i-a determinat, în cele din urmă, pe prințul Iusupov și pe alți patru conservatori radicali să intervină pentru salvarea țării, a monarhiei și a puterii nobilimii. Unul dintre ei, Vladimir Purișkevici, era membru al Dumei, în vreme ce un altul era vărul țarului, Marele Duce Dmitri Pavlovici. Văzând că țarul și țarina erau surzi în fața apelurilor la bun-simț, au decis să-l înlăture pe Rasputin cu forța și au înfăptuit crima.

Aflând zvonurile despre iminenta sa asasinare – complotiștii nu au fost nici pe departe discreți în privința intențiilor lor – Rasputin i-a trimis o scrisoare țarului, scrisoare care ar putea dovedi că, la urma urmelor, poate că, într-adevăr, avea capacități paranormale. „Voi părăsi această viață înainte de 1 ianuarie”, scria el. „Dacă cineva din familia voastră îmi va pricinui moartea, atunci nimeni din familie, nici copiii și nici rudele, nu vor mai trăi mai mult de doi ani. Vor fi uciși de poporul rus”.

Exact 19 luni mai târziu, în data de 16 iulie 1918, insurgenții comuniști îi împușcau pe țarul Nicolae, pe Alexandra și pe cei patru copii ai lor într-o pivniță din Ekaterinburg.

Tot la 30 decembrie:

1865: Se naște scriitorul britanic Rudyard Kipling.

1922: Este fondată Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste (URSS).

1924: Astronomul american Edwin Hubble anunță existența altor sisteme galactice.

Geo Alupoae, critic de teatru și impresar artistic la Teatrul Municipal „Matei Vișniec” Suceava

Sursa stire svnews.ro