Ce este sindromul de tunel carpian?

Sindromul de tunel carpian (STC), cunoscut și sub denumirea de sindrom de canal carpian, este o afecţiune frecventă a mâinii, provocată de compresia nervului median în tunelul carpian. Compresia cauzează amorţeală, furnicături, senzație de arsură și slăbiciune în degete și mână; în stadii avansate poate afecta și braţul sau umărul.

Durerea se accentuează de obicei noaptea, iar pacienţii pot întâmpina dificultăţi în prinderea obiectelor mici.

Opțiuni de tratament pentru sindromul de tunel carpian

Tratamentul depinde de starea de sănătate a pacientului și de severitatea simptomelor. Pentru formele uşoare se recomandă:

  • Purtarea unei atele pentru încheietura mâinii;
  • Fiziokinetoterapie;
  • Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS);
  • Injecţii locale cu corticosteroizi.

În cazurile de intensitate moderată sau avansată, intervenţia chirurgicală devine singura opţiune eficientă.

Când poate fi necesară operaţia?

  • După eșecul metodelor conservatoare (kinetoterapie, injecţii antiinflamatoare, atelă) în reducerea durerii;
  • Dureri intense și persistente, în ciuda tratamentelor nechirurgicale;
  • Imposibilitatea de a desfăşura activităţi zilnice din cauza durerii, slăbiciunii sau pierderii sensibilităţii;
  • Investigaţiile clinice şi paraclinice care confirmă deteriorarea nervului median.

Scopul operaţiei de sindrom de tunel carpian

Intervenţia vizează reducerea presiunii asupra nervului median, ameliorarea durerii și a altor simptome, precum și restabilirea funcţiei complete a mâinii. Operaţia previne, de asemenea, deteriorarea ţesuturilor înconjurătoare.

Tipuri de intervenţii chirurgicale

  • Operaţia endoscopică a tunelului carpian – se realizează una sau două incizii mici la baza palmei. Printr‑un endoscop se monitorizează procedura, iar un bisturiu special secţionează ligamentul carpian transvers, mărind tunelul şi eliberând nervul median.
  • Operaţia deschisă de sindrom de tunel carpian – implică o incizie de aproximativ 2 cm la baza palmei, prin care chirurgul vizualizează interiorul încheieturii şi secţionează ligamentul carpian transvers pentru a mări canalul și a elibera nervul. Este preferată de mulţi chirurgi de mână datorită riscului redus de leziuni ale ţesuturilor adiacente.