Abordarea Reggio Emilia este considerată drept una din cele mai bune pedagogii alternative și asta datorită faptului că propune un sistem centrat în jurul copilului, în care acesta din urmă își construiește și își consolidează învățarea, prin intermediul explorării mediului înconjurător și prin interacțiunea cu persoanele din jurul său.
Istoria pedagogiei Reggio Emilia
Loris Malaguzzi este un pedagog italian din secolul XX care a locuit în provincia Reggio Emilia. Născut în anul 1920 și decedat în anul 1993, primește, în anul 1992, pentru pedagogia sa Reggio Emilia, premiul Lego care recompensează o contribuție extraordinară la îmbunătățirea calității vieții copiilor.
Principiile pedagogiei Reggio Emilia
Trei elemente majore ies în evidență din această abordare: comunicare, educație și mediu. Loris Malaguzzi consideră că cele 100 de limbaje ale copilului formează o multitudine de modalități pentru copil de a comunica, de a-și exprima personalitatea, potențialul și talentele: aceste 100 de limbaje îi permit copilului să devină o ființă socială unică care poate să construiască relații perene.
Educația, care este în general transmisă unilateral de la adult la copil, este aici gândită ca o comunicare și un dialog în jurul procesului de învățare. Copilul trebuie să devină autorul învățării sale, prin mediul înconjurător în special, părinții trebuie, drept urmare, să le ofere un sprijin copiilor participând zi de zi la structurarea vieții copilului, un lucru care permite o educație bilaterală.
Mediul este extrem de important în abordarea Reggio Emilia. Reprezintă, după părerea sa, al treilea educator al copilului. Trebuie să fie, drept urmare, senzorial și estetic (lumină, transparență, umbră, punere în scenă). Locurile de primire ale copilului sunt gândite pentru a fi deschise spre exterior, pentru a-i permite să experimenteze cu natura.
Beneficii pentru copil
Pedagogia Reggio Emilia consideră copilul o ființă socială, ceea ce îi permite să cnstruiască relații stabile și privilegiate. În plus, poziția de observator, în care este pus părintele îi permite copilului să devină autorul procesului său de învățare și să își clădească o încredere perenă. Locul esențial acordat naturii în cadrul acestei abordări îi permite copilului să descopere lumea, stimulându-i curiozitatea înnăscută și în continuă dezvoltare.
Educatorul este considerat un partener de învățare al copilului. Educatorul pleacă de la premisa că fiecare copil dispune de un potențial infinit iar principala sa preocupare este aceea de a înțelege copilul în individualitatea sa, să îl observe și să creeze contexte de învățare bazate doar pe interesele copilului.
