Hipoglicemia, cunoscută și sub denumirea de glicemie mică, reprezintă o scădere a nivelului de zahăr din sânge sub valorile normale și poate deveni periculoasă dacă nu este recunoscută și tratată prompt.

Simptomele hipoglicemiei

Simptome ușoare

  1. Foame intensă: dorință bruscă și puternică de a mânca.
  2. Transpirație excesivă: sudorări reci frecvente.
  3. Tremurături: tremur necontrolabil, în special la mâini.
  4. Slăbiciune și oboseală: senzație de epuizare nejustificată.
  5. Amețeală: senzație de vertij sau cap ușor.
  6. Palpitații: bătăi rapide sau neregulate ale inimii.

Simptome moderate

  1. Confuzie și dificultăți de concentrare: probleme în gândirea clară sau în menținerea atenției.
  2. Vedere încețoșată: dificultăți în a vedea clar.
  3. Iritabilitate sau schimbări de dispoziție: modificări bruște ale stării emoționale.
  4. Dureri de cap: cefalee persistentă sau intensă.

Simptome severe

  1. Pierdere de coordonare: dificultăți în menținerea echilibrului sau a coordonării mișcărilor.
  2. Convulsii: episoade de convulsii sau spasme musculare.
  3. Inconștiență: pierderea cunoștinței sau leșin.

Cauzele hipoglicemiei

1. Diabet și tratamentele sale

  • Insulina: administrarea unei doze prea mari poate scădea rapid glicemia.
  • Medicamentele antidiabetice orale: unele medicamente pentru diabetul de tip 2 pot provoca hipoglicemie, în special dacă sunt luate în exces sau fără alimentație adecvată.

2. Consumul insuficient de carbohidrați

  • Sărirea meselor: omiterea meselor regulate poate reduce nivelul de glucoză.
  • Diete restrictive: dietele foarte sărace în carbohidrați pot declanșa hipoglicemia.

3. Exercițiile fizice intense

  • Activitatea fizică excesivă: efortul intens consumă rezervele de glucoză, mai ales dacă nu este compensat prin alimentație.

4. Consumul de alcool

  • Alcoolul: consumul excesiv, în special pe stomacul gol, poate inhiba eliberarea glucozei de către ficat.

5. Alte afecțiuni medicale

  • Insuficiența adrenală: afecțiuni ale glandelor suprarenale pot perturba reglarea glicemiei.
  • Afecțiuni hepatice: problemele ficatului pot afecta eliberarea glucozei.

Tratamentul hipoglicemiei

Hipoglicemie ușoară și moderată

  1. Consumul de carbohidrați simpli: 15‑20 g de glucoză pot crește rapid glicemia. Exemple:
    • 15‑20 g de glucoză (comprimate).
    • ½ cană de suc de fructe.
    • ½ cană de băutură răcoritoare obișnuită (nu dietetică).
    • 1 lingură de miere sau zahăr.
  2. Reevaluarea glicemiei: verificați nivelul după 15 minute. Dacă rămâne sub 70 mg/dL, repetați consumul de 15‑20 g de carbohidrați și reevaluați la alte 15 minute.
  3. Masa următoare: odată ce glicemia revine la normal, consumați o masă echilibrată sau o gustare pentru a preveni o nouă scădere.

Hipoglicemie severă

  1. Glucagon: pentru persoanele care nu pot consuma alimente pe cale orală, se administrează o injecție de glucagon, hormon ce stimulează eliberarea glucozei din ficat.
  2. Asistență medicală: dacă persoana rămâne inconștientă sau nu răspunde la tratamentul de urgență, solicitați imediat ajutor medical de urgență.

Prevenirea hipoglicemiei

  1. Monitorizarea regulată a glicemiei: verificați nivelul de glucoză, în special înainte și după mese, exerciții fizice și înainte de culcare.
  2. Consumul regulat de mese și gustări: asigurați-vă că aveți mese și gustări bogate în carbohidrați complecși și proteine.
  3. Ajustarea medicației: consultați medicul pentru adaptarea dozelor de insulină sau a medicamentelor antidiabetice, mai ales în cazul modificărilor de dietă sau activitate fizică.
  4. Educarea celor din jur: informați familia, prietenii și colegii despre hipoglicemie și despre cum să interveniți în caz de urgență.
  5. Purtarea surselor rapide de zahăr: țineți la îndemână comprimate de glucoză, bomboane sau sucuri.

Hipoglicemia poate fi periculoasă dacă nu este recunoscută și tratată la timp. Cunoașterea simptomelor, a cauzelor și a măsurilor de tratament și prevenire este esențială pentru gestionarea eficientă a acestei afecțiuni. Dacă suspectați episoade de hipoglicemie, consultați un medic pentru evaluare și planificarea unui management adecvat. Mai multe informații sunt disponibile pe site‑ul comunicarepr.ro.