Sursa foto: https://www.pexels.com/photo/water-bubbles-under-the-sea-62307/

Eliminarea azotului este unul dintre pasii esentiali in tratarea apelor uzate. Exista, de asemenea, standarde de reglementare legate de concentratiile de azot la iesirea statiei in multe tari.

Prin urmare, pentru a respecta aceste concentratii, procesul de nitrificare si denitrificare apa trebuie controlat optim.

In apa, azotul poate fi gasit sub forma minerala (amoniacal, nitrat) sau organica. Prezenta sa organica sau amoniaca are ca rezultat un consum de oxigen in mediul natural si modifica conditiile de viata.

In salubritate, ciclul azotului trece prin diferitele etape ale evolutiei biogeochimice a compusului. Conduce la formarea azotului gazos (dinitrogen N2) incepand cu azotul organic, si trecand prin:  amoniac,  nitriti,  nitrat.

In statiile de tratare a apelor uzate sunt prezente mai multe forme de azot:

  • Nitriti si nitrati: azot oxidat
  • Forme neoxidate: azot Kjeldhal, inclusiv azot organic si azot amoniacal (NH4+)
  • Azot organic amonifiabil
  • Azot organic refractar
  • Masurarea tuturor formelor este azotul total.

Apa uzata consta in principal din:

  • azot organic amonifiabil sau refractar (sub forma solubila si sub forma de particule)
  • azot amoniacal
  • azot organic amonifiabil

Este cea mai raspandita forma de azot amoniacal (NH4-H). Intr-adevar, este cea prezenta in urina.

Apele uzate care intra intr-o statie de epurare contin o mare proportie de azot organic (albumina, carbamida etc.). In plus, azotul eliberat de o casa este initial putin mai concentrat in azot organic amonifiabil.

Citeste si: In ce consta procedura de denitrificare a apei si de ce este necesara?

Se spune ca azotul organic este amonifiabil atunci cand poate fi transformat prin hidroliza enzimatica in azot amoniacal.

Cu alte cuvinte, raportul amoniacal poate depinde de anumiti factori precum temperatura si timpul de incubare (in functie de lungimea retelei), deoarece aici incepe transformarea azotului organic in NH4-H.

Azot refractar solubil si sub forma de particule numit „azot dur”

Azotul refractar solubil este elementul nebiodegradabil din azot. In plus, aceasta parte este deja detectata cand intra in statie.

In plus, ordinele de marime ale acestui azot pentru apa urbana standard sunt intre 1,5 si 2,5 mg/litru.

Denitrificarea biologica

Scopul denitrificarii biologice este eliminarea completa a azotului continut in apa uzata. In timpul acestei etape de procesare, azotul se evapora in atmosfera sub forma sa moleculara N2.

Denitrificarea este mecanismul anaerob care permite unui numar mare de bacterii heterotrofe sa-si acopere necesarul de energie din nitrati atunci cand lipseste oxigenul dizolvat.

Pentru a spune simplu, deoarece le lipseste O2, aceste bacterii trebuie sa foloseasca oxigenul continut in nitrati pentru a respira.

Intr-adevar, ei respira nitrati. Si pentru a garanta o buna denitrificare, este deci necesar sa se evite existenta de O2 in apa de tratat.

Bacteriile implicate in ciclul de denitrificare participa si ele la alterarea carbonului. Pe masura ce mananca „echilibrat”, au nevoie de o sursa de carbon pentru a-si completa meniul de azot. La statiile de epurare a apelor uzate, este obisnuit sa adaugi metanol sau otet pentru a compensa deficientele de carbon.

Unul dintre celelalte beneficii ale denitrificarii este recuperarea alcalinitatii (o parte din cea pierduta in etapa de nitrificare). Intr-adevar, denitrificarea asigura o restabilire a alcalinitatii egala cu jumatate din consumul necesar nitrificarii.