Artroza, boala degenerativă a articulaţiilor, afectează în special persoanele în vârstă și se manifestă prin durere, rigiditate și pierdere de mobilitate, cele mai frecvente la genunchi, şolduri, coloana vertebrală şi mâini.

Ce este artroza (osteoartrita)

Artroza este o afecţiune cronică caracterizată prin uzura progresivă a cartilajului care acoperă suprafeţele articulare. Procesul de uzură poate provoca inflamaţie, durere, rigiditate şi, în timp, pierderea mobilităţii. Deşi evoluează lent, boala se agravează în mod constant.

Principalii factori de risc

Deși nu se cunoaşte o cauză unică, următorii factori contribuie la apariţia artrozei:

  • Înaintarea în vârstă: cel mai comun factor, deoarece cartilajele se uzează în timp.
  • Factorii genetici: predispoziţia genetică poate influenţa dezvoltarea afecţiunii.
  • Obezitatea: greutatea excesivă pune presiune suplimentară asupra articulaţiilor, în special genunchilor şi şoldurilor.
  • Leziunile articulare: traumatismele pot accelera deteriorarea cartilajului.
  • Tensionarea excesivă a articulaţiilor: activităţile fizice solicitante pot contribui la apariţia artrozei.
  • Alte afecţiuni: boli precum diabetul pot creşte riscul de artroză.

Dacă vrei să afli mai multe despre ce este artroza și cum influenţează stilul de viaţă debutul acestei boli, solicită sfatul medicului specialist!

Simptomele artrozei: cele mai frecvente manifestări

  • Dureri: pot varia ca intensitate, fiind constante sau declanşate de mişcarea articulaţiei afectate; adesea se intensifică după perioade de inactivitate sau la sfârşitul zilei.
  • Rigiditatea articulară: resimţită în special după repaus, de exemplu imediat după trezire.
  • Zgomote nefireşti: trosnitul specific la nivelul articulaţiei afectate indică dezvoltarea bolii.
  • Pierderea mobilităţii: dificultăţi în activităţi zilnice precum mersul, urcarea scărilor sau ridicarea obiectelor, în funcţie de zona afectată.

În stadiile avansate, articulaţiile pot începe să se deformeze din cauza deteriorării cartilajului şi a formării de excrescenţe osoase (osteofite), afectând semnificativ funcţia normală.

Diagnosticul de artroză (osteoartrită)

Diagnosticul se bazează pe un set de evaluări:

  • Examinarea fizică: medicul caută zone dureroase, rigiditate, umflături sau alte modificări la nivelul articulaţiilor.
  • Analizele de sânge: verifică prezenţa unor proteine sau markeri inflamatori specifici.
  • Teste de imagistică: radiografiile sau RMN‑ul evidențiază deteriorarea cartilajului şi debutul osteofitei.

Diagnosticul precoce permite începerea tratamentului în faza incipientă, încetinind progresia bolii și îmbunătăţind calitatea vieţii pacientului. Programează-te la un medic reumatolog pentru o evaluare corectă.

Tratarea și prevenirea artrozei

Scopul tratamentului este ameliorarea durerii, îmbunătăţirea funcţiei articulare şi încetinirea progresiei bolii.

Linii principale de tratament

  • Medicaţia: analgezicele și antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS) reduc durerea și inflamaţia; în cazuri severe, pot fi prescriţi corticosteroizi.
  • Terapii fizice: exerciţiile întăresc muşchii din jurul articulaţiei, îmbunătăţind mobilitatea și reducând durerea.
  • Intervenţia chirurgicală: în cazurile severe, înlocuirea articulaţiei cu o proteză poate fi necesară.

Prevenţia prin stil de viaţă

Deși nu există o metodă garantată de prevenire, adoptarea unui stil de viaţă sănătos poate reduce riscul:

  • Adoptarea unei diete echilibrate.
  • Menţinerea unei greutăţi corporale sănătoase.
  • Evitarea activităţilor fizice care pun presiune excesivă pe articulaţii.

Artroza este o boală progresivă ce cauzează durere și rigiditate. Deși nu există un remediu curativ, opţiunile de tratament – medicamente, terapie fizică şi intervenţii chirurgicale – pot gestiona eficient simptomele. Înțelegerea artrozei și a opţiunilor de tratament este esenţială pentru o gestionare adecvată a bolii.

Acest articol are un rol pur informativ și nu înlocuiește expertiza medicală. Artroza poate avea simptome comune cu alte boli reumatice; consultul de specialitate este esențial pentru o diagnosticare corectă și aplicarea unei scheme de tratament eficiente.